Tango - trecut si prezent

Tangoul argentinian este un dans social ce atrage, pe zi ce trece, tot mai multi fani. A aparut in preajma schimbarii de secol (1890 - 1900) in cele doua mari orase portuare din jurul estuarului Rio de la Plata - Buenos Aires si Montevideo.

Istoria aparitiei si evolutiei tangoului este destul de incerta, fiind presarata, la tot pasul, de legende si idei personale. O prezentare frumoasa a aparitiei si evolutiei tangoului este facuta de Osvaldo Natucci, in clipul pe care il gasiti in partea dreapta a paginii.

Tangoul a trecut, intre 1935 si 1952 printr-o perioada extraordinara de inflorire, denumita si "Epoca de aur a tangoului", atat in muzica, unde genul a atins apogeul, cat si in dans, unde raspandirea tangoului ca dans social a crescut semnificativ. In aceasta perioada s-au ridicat orchestre de o calitate impresionanta si cu o activitate prodigioasa. S-au compus, cantat si inregistrat cateva mii de piese, din care aproximativ 1000 sunt considerate si astazi de catre dansatori ca fiind muzica esentiala de dansat tango.
De asemenea, in perioada '40 - '50, o multime de localuri de dans au inceput sa gazduiasca "Milongas", serate de dans cu muzica de tango.

Tangoul a suferit un regres puternic, dupa anii '50, cauzat, in mare parte de framantarile politice si sociale din Argentina, de dictatura si razboi civil. De asemenea, aparitia Rock and Roll - ului a fost o lovitura serioasa data tangoului, multi tineri preferand sa adopte acest dans mult mai dinamic.

In anii '90, tangoul se revigoreaza, devenind din nou important in viata sociala a Buenos Aires-ului si ajungand, prin spectacole si contributia marilor dansatori, sa fie raspandit in intreaga lume. De asemenea, apare "Tango Nuevo", o metoda de studiu si invatare a tangoului pusa la punct si promovata de Gustavo Naveira, Fabian Salas, Pablo Veron si Mariano Chicho Frumboli, metoda care usureaza semnificativ procesul de invatare.

In Romania, dupa razboi, tangoul argentinian nu a mai fost dansat, lasand locul doar formei europene, mult diluata si standardizata. El a reaparut in 2004, in Bucuresti, printr-un grup de pasionati, indrumati de Alina si Catalin Dumitrescu (clubul El Tango) si s-a raspandit cu rapiditate in toata tara, astazi comunitatea romaneasca numarand  peste 1000 de dansatori.

Ca dans, tangoul este greu de descris in cuvinte. Este unic in multe privinte, de la folosirea imbratisarii si conexiunii, si pana la ideea de propunere si invitatie in loc de "condusul" clasic. De asemenea, coregrafia este spontana, dansul fiind 100% improvizat.

Baza dansului este mersul obisnuit, alimentat din belsug cu energie. Forma artistica este data de controlul si eleganta acestui mers si de atitudinea si intentia dansatorilor in acord cu sentimentul muzicii pe care danseaza.

Dansatorul de tango se intoarce frecvent la redescoperirea propriei persoane, atat fizic cat si spiritual, isi descopera mereu probleme dar si noi valente, invata sa comunice la nivel profund cu partenerii de dans, cu ceilalti dansatori, dar si cu sine insusi. Toate aceste lucruri fac din tango un dans complex, a carui invatare necesita ani de zile dar si un dans care creeaza rapid dependenta, majoritatea celor care trec de primul an de studiu ajungand sa-l considere o parte importanta din viata lor.

Daca n-ai dansat pana acum, te asteptam sa incerci! Tine cont, insa, ca, daca "te infectezi", nu exista inca "tratament", pe care, de altfel, nici nu credem ca il vei cauta...

Osvaldo Natucci - Originea tangoului:


Gustavo Naveira, parintele tangoului "nuevo":


O milonga in Buenos Aires, in anii '90: